Fotografii cu Jacques Prévert si pisici

Le chat et l’oiseau

Un village écoute désolé

Le chant d’un oiseau blessé

C’est le seul oiseau du village

Et c’est le seul chat du village

Qui l’a à moitié dévoré

Et l’oiseau cesse de chanter

Le chat cesse de ronronner

Et de se lécher le museau

Et le village fait à l’oiseau

De merveilleuses funérailles

Et le chat qui est invité

Marche derrière le petit cercueil de paille

Où l’oiseau mort est allongé

Porté par une petite fille

Qui n’arrête pas de pleurer.

Si j’avais su que cela te fasse tant de peine

Lui dit le chat

Je l’aurai mangé tout entier

Et puis je t’aurai raconté

Que je l’avais vu s’envoler

S’envoler jusqu’au bout du monde

Là-bas c’est tellement loin

Que jamais on n’en revient

Tu aurais eu moins de chagrin

Simplement de la tristesse et des regrets.

Il ne faut jamais faire les choses à moitié.

Pisica şi pasărea

Un sat ascultă cu inima zdrobită

Cântec de pasăre rănită

E singura pasăre din sat

Si singura pisică din sat

Păsării o àripă i-a devorat

Cântul păsării a amuţit

Pisica din tors s-a oprit

Si fulgii de pe bot şi-a curăţit

Iar toată suflarea din sat

S-a pregătit de-nmormântare

Pisica invitată de onoare

Păşeşte-ncet în spatele sicriului ciudat

De o fetiţă-nlăcrimată legănat

De-aş fi ştiut că o să suferi aşa tare

Sopti pisica

Aş fi-nghiţit şi cealaltă arìpă

Si ţi-aş fi povestit

Cum am văzut pasărea zburând parcă

Spre capătul lumii atât de departe

Că nici o pasăre nu poate să se-ntoarcă

Durerea ta nu ar fi fost atât de mare

Ai fi fost numai tristă

Gânditoare

Există o măsură-n toate

Eu m-am oprit la jumătate.

(traducere:Marina Samoila)